Cezar Dometi este concurentul de la X Factor care a cucerit inimile fetelor la audiţii!
Uneori, pe scena de la X Factor apar concurenți extrem de talentați. Zâmbitori și optimiști, unii dintre ei ascund povești de viață emoționante. Așa este și în cazul lui Cezar Dometi.
Cine ești tu, dincolo de imaginea de pe scenă?
1990… e anul in care mama mi-a dat nastere. Tata a facut si el parte din „echipa de reproducere” insa daca e sa ma intrebi acum, cred ca mama a dus tot greul… eu am fost ultimul lor copil, cel de-al 3-lea… Cel mai mic si prin urmare cel mai alintat de mama, cel putin asa sustine toata lumea…
MAMA a fost pentru mine TOTUL. A fost un exemplu de altruism, de „hai sa ajutam lumea cu tot ce avem”, de sacrificii si cat de mult poti rezista la durere.
Mama era pentru mine fiinta minunata pe care o asteptam de la ora 14 pana la ora 22 cand venea cu ultimul autobuz de la Antibiotice (intreprindere unde lucra ea atunci).
Nu cred ca am fost un copil special, in acel cartier unde am crescut, eram mai toti… saracaciosi in imbracaminte si, zic eu, si saracaciosi intr-o educatie consecventa si civilizata.
Ce copilărie ai avut?
Oricum ar fi, mama si tata m-au crescut cum au stiut ei mai bine..dar peste ani, acum, imi dau seama ce sa fac si ce sa nu fac cand o sa am un copil 🙂
Am avut atatea momente frumoase cand ne jucam toti copiii de la bloc „adevar sau provocare”… ah… si cu ce dorinta arzatoare ma rugam sa imi dea provocarea sa o pup pe fata de care imi placea.
Cand mergeam la inceputul verii in mai si furam cirese… ma simteam precum Nica…
De la mama din ADN si din faptele de zi cu zi cred ca am luat un „obicei” cu care pot sa zic ca ma mandresc si astazi. Imi placea foarte mult sa iau tot ce am in casa si sa dau la altii pe care ii vedeam mai necajiti (desi si eu eram unul dintre ei, dar fiind copil perceptia realitatii era una usor diferita).
Povestește o amintire din copilărie
Tin minte ca intr-o zi, cred ca aveam 9 sau 10 ani cand mama a umplut frigiderul cu tot felul de bunatati (ca de, era ziua salariului), ce am facut? Am luat tot ce era in frigider, rosii, castraveti, oua, mezeluri, din balcon am luat barabulele (cartofii), fasolea, etc si le am indesat in cele doua pungi, apoi am iesit si le-am dus unei familii din acelasi bloc care locuia la etajul 3 (erau mult mai multi frati si cu un tata, cred eu la fel de „nebun” ca al meu).
M-am prezentat la usa, au deschis si s-au uitat mirati: eu pischirel (asa sunt si acum), cu 2 sacose in maini, le am zis: „nea Costica, astea’s pentru matale, bre, si copii!!” (imi amintesc si acum reactia omului).
